Îi vedem zilnic, fie la covrigaria din colțul străzii, fie pe băncile parcurilor, ori printre mașinile care așteaptă culoarea verde a semaforului. Vorbesc despre oamenii străzii, aurolacii, despre acele ființe cărora viața le-a jucat, la un moment dat, o festă. Oricât de urât sau rece ar suna, acesta este adevărul. Sunt oameni al căror destin a fost schimbat peste noapte, de alții sau chiar de ei înșiși. Îi privim, îi judecăm, iar mai apoi întoarcem capul, ignorându-i cu nonșalantă. Gândim, de cele mai multe ori „ în loc să stea cu punga de aurolac în mână, mai bine ar munci”. Nu cred că este de condamnat atitudinea noastră, a trecătorilor, pentru că, privind din exterior, aurolacii par oameni neadaptați, care ne-ar putea agresa.
Duminică, în cadrul emisiunii „România, te iubesc!’’, a fost prezentat reportajul „Orașul de sub oraș”. Timp de o oră, materialele prezentate au reușit să mă cutremure, să mă facă să îmi pun multe semne de întrebare, să îmi demonstreze că acei oameni nu au ales să trăiască așa, și că majoritatea au fost nevoiți să își asume acest trai. Imaginile prezentate au fost de-a dreptul halucinante, prezentând o lume parcă desprinsă dintr-o poveste de groază, cu oameni bolnavi, dependenți de heroină ori infectați cu virusul HIV. Întrebată de reporter cum se vede peste 5 ani, o femeie a dat un răspuns șocant, dar pe un ton care m-a făcut să înțeleg că, pentru ea, nu este nimic înspăimântător: „moartă”. Dozele de heroină sunt preparate fără nici cea mai mică măsură de igienă, iar aceeași seringă este utilizată de cel puțin 5 persoane.
Florin Cora, cunoscut de aurolaci sub numele de Bruce Lee, este cel la care apelează oamenii străzii pentru a-și procura drogurile și tot el este cel care le spune unde să cerșească, cine se prostituează.
George, un fost om al străzii, se află acum într-un centru de reabilitare și susține că, totodată, Bruce Lee îi și ajută:
„Știi ce se întâmplă, dacă te duci să cumperi un plic pe 200.00 îți faci foarte mult. Dacă te duci la Bruce Lee, el pe 200 îți da mult mai puțin. Pentru că și el trebuie să câștige. Dar tu de fapt tragi mai puțin.”
Drogurile nu sunt singura afacerea din care Cora câștigă profituri substanțiale, el ocupându-se și de prostituție. La canalul din Gara de Nord, poarta spre acest iad al drogurilor, al mizeriei și al abuzurilor, sunt fete, cele mai multe minore, care se vând pe infima sumă de 20 de lei.
Despre acest Bruce Lee nu am aflat decât că este un fost pușcăriaș, acuzat de omor calificat, petrecându-și 16 ani din viață în închisoare.
Echipa „România, te iubesc!’’ a reușit să le dea de urmă copiilor filmați în 1995 pe străzile și în canalele Capitalei. Acum, unii dintre ei au reușit să se stabilizeze, să își întemeieze familii, să facă parte din anumite asociații, însă, cei mai mulți, au decedat în urma supradozelor.
Atenția mi-au atras-o Gabi și Andrei, doi oameni care, odată sprijiniți de o Fundație, au reușit să intre în lumea circului și să călătorească prin toată Europa, stârnind admirația și respectul spectatorilor. Patru luni pe an locuiesc într-o garsonieră închiriată, iar restul anului și-l petrec pe străzi, prezentând numere acrobatice și reușind, astfel, să strângă bani pentru a plăti chiria pe timpul iernii.
„Avem un salariu pentru a ne întreține, pentru ce facem noi ca drept răsplată, ne-a făcut un salariu. Și cu banii aia ne întreținem. Nu uit de unde am plecat, că aia nu ai cum să uiți”, au fost cuvintele lui Andrei.
Acesta este iadul de sub noi, lumea paralelă care, din păcate, se extinde și, atât timp cât noi, cei care avem norocul de a nu face parte din ea, nu renunțăm la ignoranța și nu încercam să tragem un semnal de alarmă autorităților competente, vom continua să fim martorii „Orașului de sub oraș”.
