În editorialul precedent vă vorbeam despre cum se prezintă campania electorală de la noi. Dar nu mă pot abţine în cele din urmă să nu fac referire şi la personajele de joasă speţă care împânzesc spaţiul politic românesc. Şi slavă Domnului chiar avem de unde alege. Cine le promovează?
În încercarea de a afla răspunsul la această întrebare am ales să pun în discuţie cazul celui mai invitat „politician” de la RTV, omul care are voie să spună ce, cum şi când vrea. Am ajuns să mă plictisesc deja de apariţiile sale sporadice şi sunt convins că şi voi consideraţi că i se acordă deja o prea mare importanţă cel puţin la postul lui Ghiţă. Interese există, nu contest. Gigi Becali poate jigni pe oricine, fără ca cineva să-l tragă de mânecă şi să-i reamintească faptul că nu discută cu oile, ci cu nişte oameni, zic eu, raţionali. Mi se părea că ascult, la un moment dat, o discuţie de gang de cea mai ordinară factură şi că omu’ ăsta nu a învăţat nimic de când e în politică. Şi cu siguranţă intuiţia mea nu a dat greş. Ceea ce m-a frapat a fost că invectivele au curs gârlă şi la adresa unor femei…
Dar n-am uitat, sper, că Jiji a intrat în PNL de curând şi că nu a scăpat ocazia de a-i ataca pe liderii marcanţi ai acestui partid istoric. Uite, cum s-a întâmplat în cazul lui Neagu Djuvara. Veteranul liberal a declarat într-un interviu că Becali este un „primitiv, un cretin profund”. Atâta i-a fost golanului cu palat să audă, că a luat foc:
„Djuvara e vai de capu’ lui, la anii lui e bătrâneţea. Ce, stau acu să-mi arăţi moşii toţi?”.
Eu rămân fără cuvinte când îl aud vorbind atât de dispreţuitor. Şi până la urmă, ce-ar mai fi de zis?
Dacă era un singur incident, probabil că subiectul nu putea face parte dintr-un articol, dar „Războnicul luminii” are la activ nenumărate scandaluri în care îi place să se afunde. Luna aceasta, la Romania TV, omul a intrat în direct pus pe harţă: prima împotriva căreia au fost îndreptate tirul săgeţilor a fost Monica Tatoiu, care pentru Becali e doar „Monicuţa”, dar a urmat şi Adriana Săftoiu, căreia i s-a adresat cu apelativul de „Pufuleţ”. Sebastian Bodu, Miron Mitrea sau Andreea Pora au fost şi ei pe lista becali-ană a injuriilor.
O crasă lipsă de respect şi o vulgaritate incredibilă puteţi deci constata, urmărindu-l pe acest exemplar de „Aşa nu” al politicii noastre. Faptul că este candidatul unei alianţe care, într-o măsură mai mică sau mai mare, va lua o majoritate de voturi la alegeri, mă face să cred că oamenii aceia nu mai au un set de valori sănătoase de a-şi alege reprezentanţii. Am un sentiment sincer de milă şi compasiune faţă de alegătorii care sunt puşi să-l aleagă pe acest individ demn de toată hula.
Credeaţi că e singurul? Incursiunea noastră în lumea prostiei trebuie să meargă mai departe. Măcar aşa să stim şi noi cine vrea să ne conducă şi ce fel de om vrea să rămână în continuare la frâiele puterii. Nu candidează, dar e parlamentar în legislativul de la Strasbourg. Că, deh.. cine s-aseamănă, s-adună. A fost prieten la cataramă cu Becali, apoi s-au certat iar, s-au împăcat din nou şi acum… credeţi-mă: nici nu mai ştiu. Doar el, Vadim Tudor, cel care face spume la gură de fiecare dată când apare şi se plânge că e furat la alegeri… Acum ceva timp, a fost implicat într-un conflict uriaş cu Zăvorancele. Însă, postura în care l-am văzut în parcarea de la Kanal D, flancat de gărzi de corp şi „bruscat” de mama Oanei mi-a lăsat un gust amar. Şi asta din cauza limbajului folosit pe care nu-l pot reproduce. Nu mi-am imaginat până atunci cât de bine ştia să înjure şi cât de mult îi plăcea asta unui om care se pretinde a fi un intelectual rafinat. Era o ceartă mai aprigă decât cele dintre ţaţele de la piaţă care fac tărăboi că una a intrat cu marfa pe taraba celeilalte sau între aurolacii de la Gara de Nord care sar imediat după o doză. Bănuiesc că Europa s-a uitat cu o sprânceană ridicată înspre Bucureşti, văzând evoluţia unui circ perfect construit de televiziuni şi întreţinut de ele.
Da, oamenii aştia fac rating, dar cât de inumani să fim să nu vedem că modelele lor sunt reproduse la scară largă şi că noi suntem victimele indiferenţei organismelor în drept (CNA), care trebuie să acţioneze mai prompt? O amendă nu rezolvă problema de fond şi nu atenuează efectele pe care imaginile astea le au în societate.
Exemplele pot continua. În partea a doua a editorialului, voi reveni cu noi cazuri de politicieni care nu au educaţia necesară să se comporte civilizat în viaţa publică sau care exagerează într-un mod nepermis şi care se fac de râs venind în faţa electoratului cu cererea de a mai rămâne „la manetă”.
