Anul 2012 ne-a adus două alegeri electorale, cele locale şi cele parlamentare. Şi tot atâtea campanii. Nu există alegeri fără campanii electorale.
Campaniile sunt de când mă ştiu, dar anul acesta s-a produs o schimbare majoră. Campania electorală consta mereu 95% în promisiuni. Iar când politicienii nu mai aveau promisiuni, apărea anti-campania. Omul politic încerca să ascundă incapacitatea lui şi „făcea o campanie” contracandidatului în care exploata greşelile şi problemele acestuia.Aceste procedee au devenit folosite constant şi poporul s-a săturat, s-au obişnuit cu sloganele şi reproşurile. Era nevoie de ceva nou. Şi atunci, s-a produs aceea schimbare majoră inevitabilă. Partidele politice au creat a treia categorie: o anti-campanie împotriva campaniei.
În ce constă asta? Diferite partide politice fac videoclipuri şi alte cele în care ne explică câte minciuni şi manipulări ascunde o campanie electorală. Primele partide care au folosit această cale mai neobişnuită pentru a strânge voturi sunt UDMR şi PP-DD. Însă sunt sigur că în cazul în care se va dovedi un succes (si aşa va fi, chiar dacă pentru puţin timp), fiecare partid o s-o adopte.
Dar ce anume reprezintă aceste videoclipuri? UDMR a produs nişte reclame scurte, în care campania electorală este prezentat din perspectiva unui şef de campanie numit Zeno. Zeno zice (pentru că aceste reclame au şi nume) are trei părţi şi o concluzie. Reclamele sunt spontane şi conţin nişte mesaje subliminale puternice despre ce manevre se practică în politică, de la pupatul bebeluşilor în public şi folosirea animalelor în spoturi publicitare, la cumpărarea echipelor de fotbal şi companii pentru a crea locuri de muncă. La început, aceste reclame au apărut în limba maghiară, iar după ce s-au dovedit a fi adevărate succese, au apărut variantele cu subtitrare în română. Şi ce credeţi, culmea, aceste variante au fost apreciate chiar de români. Pare incredibil nu? Puteţi să le vedeţi pe YouTube, să vedeţi cu ochii voştri.
Acum, a apărut videoclipul electoral al lui Mihai Antonescu, candidatul PP-DD în colegiul 2 de senat din sectorul 1, în care apare chiar candidatul însuşi ca un personaj răpit şi omorât de gruparea teroristă Al-Qaeda. Desigur, totul este înscenat şi este o comparaţie cu ce manipulări se fac în campanie, foarte credibile însă neadevărate. Şi chiar dacă este neortodox şi oarecum jignitor, nu este departe de adevăr.
Toate bune şi frumoase. Dar este o mică problemă pe care eu nu o inţeleg. Da, campania înseamnă manipulări şi cineva trebuie să ia atitudine. Dar cum de se întâmplă asta numai în perioada în care se apropie alegerile. Iar eu nu cred, că partidele mai sus menţionate nu au practicat procedeele pe care le critică acum cu atâta vehementă. Am trăit s-o vedem şi pe asta. Politicienii criticând oarecum doctrina proprie. Mă gândesc eu acum, din moment ce ei ne transmit în aceste reclame să nu ne lăsăm manipulaţi, ar trebui să ne lăsăm manipulaţi de reclamele în sine, sau nu?
P.S.: Pe 9 decembrie prezentaţi-vă la vot. Este dreptul vostru, nu lăsaţi pe alţii să-l exercite.
