Ironic, vorbim de o clădire a cărei structuri este pusă mereu în pericol de nenumărate incendii, aflată în zona Obor – Lizeanu. Media au pus sub lumină acest subiect, ani la rând, pornind de la ideea că terenul pe care se află moara seculară valoarează 50 de milioane de euro. Numeroasele incendii au fost stârnite cu scopul de a se pune mâna pe acest teren valoros. Unul dintre ele a avut loc chiar săptămâna aceasta, joi.
Puțini sunt interesați de măreția istorică a acestei clădiri, exemplul fiind chiar intențiile răuvoitoare de a distruge în repetate rânduri clădirea. Aceasta a fost construită în anul 1853, de negustorii Gheorghe Assan și Ioan Martinovici, cu ajutorul meșterilor nemți, fiind prima moară cu aburi din România. Cele mai însemnate atingeri aduse acestui monument încadrat în patrimoniu, au fost incendiile din 2008, ianuarie și iunie 2012. Aceste evenimente au fost urmate de prăbușirea anumitor fațade. Acest lucru a fost cauzat și de furtul frecvent de fier beton din structura de rezistență a clădirii, nefiind supravegheată, unele fiind realizate chiar sub nasul persoanelor care încă își mai desfășurau activitatea în apropierea clădirii.Clădirea a fost realizată într-o perioadă în care în România nu existau fabrici de cărămizi, iar utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”. Durata transportului acestora pe Dunăre și apoi pe distanța Giurgiu – București a durat aproape o lună de zile. În 1884, în timpul urmașilor lui Assan, moara avea capacitatea de a măcina 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În prezent, o parte dintre utilaje se află în Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida, restul fiind vândute ca fier vechi.
Dacă în vremurile noastre credem că libertinajul în construcții este mare, acest lucru exista și în perioada morii menționate mai sus. Unul dintre turnurile sale ajungând la înălțimea de 10 metri, a fost oprit din construcție. Cu ajutorul unor plăți compensatorii la primărie acest impediment a fost înlăturat, cum se procedează și în zilele noastre, cu singura diferență, tot mai nonșalant acum. Astfel, coșul a ajuns la înălțimea de 26 de metri, așa cum fusese proiectat inițial.
Poreclită sub diferite nume, Moara cu valțuri (cu referire la cilindrii utilajelor), Moara de foc sau Vaporul lui Assan, ușor, ușor și-a extins anexele, dar și hectarele. Aceasta era în folosul a mii de bucureșteni și nu numai, în obținerea de făină, uleiuri vegetale, lacuri, culori și alte produse asemănătoare, precum săpunuri și chit.
În 1903 s-a sărbătorit o jumatate de secol de la înființare și cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcții și un ceas la turnul principal, având dedesubt, în cifre de bronz, anii 1853 – 1903. Ceasul a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru oamenii din cartierul Obor – Colentina.
Potrivit analistului imobiliar, Radu Zilișteanu, în prezent terenul de 47 de hectare, pe care se află moara, valorează 47 de milioane de euro, respectiv 1000 de euro pe metrul pătrat. Incendiul a afectat acoperișul complexului, astfel că pompierii au apelat la ajutorul unui elicopter ISU. Precum pasărea Phoenix, clădirea întinsă pe o suprafață de 400 de metri, a rezistat încă o dată și a fost salvată parțial. Nu a renăscut, așteptând ca vreun edil din sectorul 2 să o reabiliteze corespunzător.
Această problemă nu va găsi o soluționare prea curând, întrucât așa cum a declarat Anatol Albu, unul din purtătorii de cuvânt ai sectorului 2, terenul nu aparține primăriei sectorului din care face parte complexul.
Acest teren este în administrația Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Mai mult, acest teren aparține unui evreu, care l-a cumpărat în 2004 și de atunci nu s-a mai întors în țară, fiind patronul firmei Optinova și certat cu legea românească.
Acest monument istoric de valoare națională îndeplinește toate criteriile pentru a fi încadrat în patrimoniul național: are o vechime mai mare de 50 de ani, aparține unei serii identice de clădiri industriale, însă conservarea? Din păcate, ultimul criteriu își pierde din credit.
Pasărea noastră Phoenix este în continuare locuită de aurolaci, drogați și oameni ai străzii, fiind un mare focar de infecție pentru cei din jur, dar și un pericol, în lipsa tot mai multor componente din structura sa, care lipsesc peste noapte.
Raisa Laura Zadunaischi
Foto: Ștefan Tuchila – www.archiphotos.com
