Am evidenţiat în rândurile ce urmează câteva situaţii cu care se confruntă oamenii fără adăpost, sub forma unor îndemnuri retorice adresate vouă, tuturor oamenilor care intră sub incidenţa apelativului “cetăţean”.
- Încearcă să dormi câteva zile pe străzi – Sunt felurite metode de a dormi pe străzi. Niciuna însă nu include patul, fotoliul, canapeaua ori, cine ştie, hamacul de la domiciliu.
- Încearcă să stai fără să mănânci sau să mananci predominant resturi în acele câteva zile – Cu toţii ştim despre sursa principală de procurare a hranei de către aşa-zişii „oameni ai străzii”. Hrana procurată de aceştia de cele mai multe ori abia reuşeşte să atingă valorile nutritive regăsite într-un plic de mâncare pentru câini.
- Încearcă să refuzi a te spăla săptămâni întregi – Asta în condiţiile în care tu, intitulatul „om normal”, rişti să fii dat jos din mijlocul de transport pentru că miroşi un pic la subraţ, evident, de cele mai multe ori din motive obiective, nicidecum premeditate.
- Ţi-a fost vreodată ruşine când ai împrumutat bani de la vreun amic ? Ei bine, ei fac asta zilnic şi nu, nu împrumută de la amici, ei nici măcar de clemenţa oferită de conceptul de “împrumut” nu se bucură, ei cerşesc. Eşti conştient că şi un aşa numit „om al străzii” s-a simţit ca unul din cei numiţi „normali” când a cerut pentru prima dată pe stradă bani unui străin.
- Încearcă să intrii măcar într-un canal – CANALIZÁRE s.f. Totalitatea lucrărilor tehnice executate pentru colectarea și evacuarea apelor uzate dintr-un oraș sau dintr-un centru industrial. (DEX)
- Încearcă să simţi cum este să fii singur cu adevărat – Toată lumea, mai nou, este singură. Toţi sunt singuri, dar de fapt nimeni nu e singur. Îmaginează-ţi în schimb o viaţă fără familie, prieteni, amici, cunoştinţe, etc. . Pune la socoteală şi starea de „invizibilitate” prin care trece un om al străzii. Ai cerut vreodată ajutorul cuiva, în virtutea spiritului civic desigur, şi te-ai izbit de un refuz? Ei bine, este necesar de punctat o situaţie în care tu „beneficiezi” şi de disconforturile mai sus punctate, astfel, suntem cu toţii conştienti de faptul că şansele de reuşită în cazul unui contact cu o persoană „normală” sunt extrem de reduse.
„Una din cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni.” Maica Tereza
- Imaginează-ţi cum e să naşti şi să creşti un copil în condiţiile de mai sus – este arhicunoscută veşnica temere când vine vorba de sistemul medical, de stat în principal; chiar şi aşa, mulţi dintre aceşti oameni nu au acces nici măcar la aceste facilităţi. Spitalele private sunt off topic.
Oamenii străzii nu „încearcă” să facă lucrurile de mai sus, lor i le sunt impuse de către noi, societatea, pe o perioadă nedeterminată.
Diferenţa dintre arhetipul social de „om ca cetăţean” şi cel de „om al străzii” se creează doar la nivel ideatic, principala cauză fiind prezenţa extrem de redusă sau absenţa totală a banului în viaţa celor din urmă menţionaţi; trist este că banii, în actuala societate minunată, se confundă din ce în ce mai mult cu ideea de a reuşi în viaţă.
În timp, aceşti oameni creează o pseudosocietate decăzută, una subordonată total sistemului, fără vreun drept la clemenţă. Un lucru observabil este capacitatea de adaptabilitate în condiţii incompatibile cu standardul social, fapt ce conduce la creşterea numerică a acestora din interior, zdrobind şansele de a stopa acest fenomen exclusiv din exterior.
Se consolidează o grupare paralelă cu societatea noastră, unde condiţiile de trai sunt net inferioare unui habitat de la zoo şi unde educaţia este un subiect tabu.
Au trecut 25 de ani de la fatidicul an 1989. Ţine cont că şi oamenii străzii trec deja prin schimbul de generaţii; pe străzi îşi vor face veacul oameni nascuţi pe stradă, oameni cu o mentalitate profund diferită de ceea ce deţinem noi ca cetăţeni, şi anume o mentalitate aliniată la standardele sociale impuse.
Este imperativ necesar de conştientizat că oamenii de pe strãzi sunt oameni ca şi noi, dar care nu s-au bucurat şi nici nu se bucură în continuare de aceleaşi privilegii de care dispune un cetăţean şi este trist faptul că un simplu apelativ poate distruge categoric şansele unui om la o viaţă normală.
