30 APR Până la ora 12:40, 22 de atacuri aeriene au lovit Alep numai de la zorii zilei, în cea de a 9-a zi după începerea ofensivei din partea armatei siriene. Lovite au fost districte ca al-Bab, Karam al-Tarab, Kalaseh, Bustan al-Kasr, toate controlate de rebelii anti-Assad.
Syrian Civil Defense, o organizație „neutră” care se ocupă cu adunarea cadavrelor anunță că peste 260 de raiduri aeriene au lovit orașul Alep în ultimele 8 zile. Tot în Alep au căzut 65 de „bombe butoi”. Plus alte 18 proiectile de artilerie. Astea sunt cifrele care privesc doar atacurile regimului lui Assad.
Aceeași organizație spune că în atacurile din ultimele zile au rezultat 189 de morți(43 de femei, 40 de copii) și în jur de 400 de răniți, în timp ce Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului anunță 244 de morți pentru ultimele 8 zile.
Nu există un procent obiectiv, având în vederea mărimea orașului și locurile în care există fortificații, dar foarte multe dintre atacurile astea au vizat exclusiv zone rezidențiale, în care raportul este de 5 luptători ai forțelor armate rebele la 27 de cetățeni.
În prezent mai există un singur drum de intrare în oraș care să nu fie controlat de regim.
Un grup de rebeli din buzunarul Azaz, în jur de 500 la număr, au atacat zilele trecute 2 sate la sud de Azaz patronate de o formațiune kurdă. Kurzii au respins atacul omorând 83 dintre luptătorii rebeli, urcându-i pe o platformă și făcând paradă cu cadavrele lor în orașul Efrin.
Statele Unite au trimis 250 de soldați din trupele speciale care ar avea misiunea de a pregăti ofensivele de eliberare a orașelor Rakka din Siria și Mosul din Iraq, cele mai mari orașe controlate de ISIS.
Rebelii au câștigat mai multe sate din nordul Siriei aflate la granița cu Turcia, aflate în posesia ISIS, după o ofensivă care ține de 2 zile. O astfel de ofensivă a mai avut loc săptămâna trecută, rebelii reușind să preia controlul unei zone destul de mari, numai ca să piardă tot acel teren într-o singură zi, împreună cu tot armamentul pe care l-au adus cu ei, lucru care s-a întamplat la acea dată pentru a 2-a oara în ultimele 3 săptămâni.
Turcia a continuat să îi sprijine pe rebeli în lupta contra ISIS cu focuri de artilerie trase de pe teritoriul propriu. ISIS a reușit să distrugă trei tancuri ale armatei turce, iar în urma altor răspunsuri ale ISIS asupra orașului turc Kilis au rezultat 7 decese și 15 răniți.
După plecarea opoziției siriene de la discuțiile din Geneva, rebelii au atacat mai multe puncte de pe frontul Latakia reușind să câștige ceva teren. Un teren totuși nesemnificativ dacă privești cum și-a consolidat regimul avansul atât pe acel front cât și în nordul Alepului sau în sudul Siriei.
În orașul Al-Qamishli din estul Siriei, la granița cu Turcia, într-o zonă controlată în foarte mare proporție de kurzi, o enclavă a regimului s-a luat la harță cu forțele armate kurde cu care împărțeau controlul asupra orașului. Luptele au durat 2-3 zile, după care un acord de încetare a focului a fost semnat și între vechile-noile facțiuni rivale.
Logica faptelor te îndeamnă să spui că griul nu există în situații de război. Acordul de pace de la sfârșitul lui februarie a însemnat de fapt o drastică reducere a violențelor și o competitivă cursă a reînarmării și pregătirii de noi ofensive. Rebelii sunt depășiți numeric pe majoritatea fronturilor, indiferent contra cui luptă, moralul lor atârnă inert de creanga unui copac, iar singurele lor avansuri sunt contracarate imediat după inamicul se dezmeticește din somn.
Alep însă este o poveste total diferită. Cel mai vechi oraș inhabitat vreodată de o așezare umană, oraș simbol al insurgenței, cel mai mare oraș și inima vie a Siriei. Rebelii controlează partea de sud, est și nord a orașului încă din 2012. Între timp a apărut și o enclavă kurdă în partea de nord a orașului care se luptă cu rebelii, în timp ce regimul controlează partea de vest a orașului și o bună bucată din centrul acestuia.
De 3 săptămâni regimul se pregătește pentru ofensiva care, spun unii activiști pro-Assad, va pune capăt războiului. Sute de luptători au fost mobilizați de pe alte fronturi, luptători Hezbollah au fost și ei masați în apropierea orașului și cei implicați știu că lupta va fi una lungă în care mulți, foarte mulți civili vor muri.
Surprize pot avea loc. Rebelii au căzut subit pe numeroase fronturi în ultimele luni, însă acele victorii ale atacatorilor au venit ca urmare a unor ofensive terestre coordonate și bine pregătite, iar un atac de acest tip asupra Alepului îți garantează doar pierderi masive. Așa că asediul este cea mai rentabilă variantă pentru ambele părți, una în care pierderile vor fi numai din tabăra civilă.
250.000 spre 300.000 de mii de oameni încă trăiesc în Alep. Partea controlată de regim este una care a fost scutită de atacuri aeriene sau bombe butoi care să devasteze piețe sau blocuri. Prin comparație, majoritatea zonelor controlate de rebeli aduc aminte de filmele post-apocaliptice în care omenirea este rasa dominantă doar pentru că celelalte rase nu prea mai au reprezentanți.
Însă rebelii nu se lasă nici ei mai prejos. De când a început ofensiva asupra Alepului au răspuns.
Asediile lor asupra zonelor controlate de regim, locuite exclusiv de civili au existat și înainte, însă au fost menținute de „frații” rebelilor „moderați”. Anume Jabhat al-Nusra, mai exact Al-Qaeda din Siria. Spun „frați” pentru că rebelii care au primit eticheta de „moderați” de la media occidentală, încercând astfel să-i facă mai plăcuți cititorilor, să-i separe de extremiști/teroriști și să legitimizeze revoluția în ochii occidentalului, i-au adoptat pe „rebelii” din Al-Qaeda și luptă cot la cot cu ei pe mai multe fronturi.
Asediul asupra Alepului are loc din și spre două direcții. Ieri, Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului dădea 123 de morți în zonele controlate de rebeli ca urmare a atacurilor aeriene ale regimului și 71 de morți în zonele controlate de regim ca urmare a bombardării continue de către opoziție.
Înafară de relatarea despre bombardarea de către regim a spitalului Al-Quds în care au murit peste 50 de civili, printre care mulți copii și ultimul pediatru din oraș, media își vede complice de treabă. Pentru că în timp ce sute de oameni mor cu săptămânile în urma atrocităților, statele implicate în război împotriva lui Assad, a Rusiei sau a Iranului, sunt cu mâinile legate. Unele stau indiferente sau dau declarații constatative despre situația umanitară tragică sau despre noile violări ale acordului de pace, în timp ce actorii implicați direct și care au interese în regiune vin tot cu o retorică non-performativă și argumentează foarte elocvent de ce nu e bine că regimul bombardează de ani buni zone locuite exclusiv de civili.
Control asupra rebelilor nu există. Facțiunile rebele s-au săturat de înfrângeri și au luat-o momentan pe cont propriu. Prin intermediul acordului de încetare a focului au fost aprovizionați cu tot armamentul de care au nevoie, iar opoziția siriană s-a retras de la discuțiile de pace de la Geneva invocând că nu pot avea loc astfel de discuții în timp ce civilii sunt în continuare ținta atacurilor regimului, în timp ce regimul chiar asta căuta prin escaladările periodice din timpul acordului de pace.
Regimul lui Assad se poate să nici nu mai fie al lui Assad. Armata Rusă are consultanți militari trimiși pe toate fronturile iar centrul de comandă al armatei lui Putin, aeroportul Hmeymim din Latakia, este punctul de unde pornesc ordinele și de unde încep majoritatea acțiunilor armate ale soldaților sirieni, în timp ce Assad stă ascuns în palatul lui și așteaptă ordine cu privire la următoarea ieșire, pe la vreo moschee sau vreun interviu.
Războiul se desfășoară cu o viteză fabuloasă. Într-un război care deja a ucis în jur de jumătate de milion de oameni, politica distrugerii moralului se confundă intenționat cu politica ucisului de civili.
În apropierea coastei Libiei, 70 de refugiați sunt dispăruți după ce o barcă care avea ca destinație sudul Italiei s-a răsturnat. Alte cazuri similare au loc periodic.
Între timp, americanii au negociat cu rușii un nou acord de încetare a focului pentru provinciile Latakia și Damasc/estul Damascului. În acord americanii au încercat să introducă și orașul Alep dar surse spun că rușii au refuzat, motivul fiind că orașul este controlat exclusiv de al-Nusra. Americanii știu că pierderea orașului Alep va fi un pumn puternic dat revoluției și știm cu toții că istoria e scrisă de învingători. În fața lumii, baieții vorbesc frumos, își dau mâna, dar legătura dintre americani și ruși e atât de tensionată că toate provocările(cele care apar în media), atât directe din partea Rusiei, cât și cele indirecte din partea Statelor Unite ar necesita zile pentru a fi adunate într-un „jurnal apropologic”.
