Black Panther este cea de-a 18-a producție din universul Marvel, și este regizat de fantasticul Ryan Coogler, avându-l în rol principal pe Chadwick Boseman. Pelicula reprezintă ultimul pas înaintea mult-așteptatului Infinity War, filmul care va reprezenta concluzia celor 10 ani de aventuri create pentru marele ecran de Marvel, și spune povestea lui T’Challa, noul rege al Wakandei, care preia puterea după moartea tatălui său (în Captain America: Civil War). Succesiunea nu va fi însă atât de ușoară pentru T’Challa, care trebuie să se confrunte cu 2 inamici, unul mai vechi, Ulysses Klaue (Andy Serkis), pe care îl cunoaștem din Avengers : Age of Ultron, și asociatul său,Erik Killmonger (Michael B. Jordan).
Filmul a depășit deja câteva recorduri, având cel mai mare număr de bilete vândute înainte de lansarea în cinematografe dintre toate filmele cu supereroi. De asemenea, este, la momentul scrierii acestui articol, cel mai bine primit film cu supereroi pe Rotten Tomatoes (97%). Încasări record sunt așteptate după acest prim weekend al peliculei în cinematografe, în jurul a 200 de milioane de euro.
Așadar, Black Panther este un succes atât financiar, cât și critic. Nimeni nu poate contesta asta. Însă se ridică oare la nivelul acestor laude?
Precedentele pelicule ale lui Ryan Coogler se numără printre favoritele mele. Creed și Fruitvale Station sunt filme absolut minunate, pline de emoție și magistral construite. Iar Black Panther se înscrie pe lista succeselor acestui tânăr regizor, incredibil de talentat. Coogler reușește să dea viață unei minuni tehnologice, Wakanda, o țară africană extrem de bogată datorită metalului extrem de prețios numit vibranium, pe care îl posedă în cantități imense. Felul în care regizorul filmează scenele de acțiune, în special o scenă de urmărire care a reprezentat un adevărat deliciu vizual, este excelent. Se remarcă și o scenă dintr-un cazino, care este filmată dintr-o bucată, precum lupta finală din Creed, ultimul film al lui Coogler. În Black Panther, acțiunea este extrem de fluidă în marea majoritate a timpului, fiind unul din marile avantaje ale peliculei.
Însă principalul punct de atracție îl constituie povestea. Black Panther este mai mult decât povestea unui rege care încearcă să dovedească că este demn de tronul pe care a fost așezat: este un comentariu social, care atrage atenția asupra numeroaselor probleme cu care se confruntă lumea zilelor noastre, precum rasismul, imigrația sau împărțirea resurselor. De asemenea, îndrăznesc să spun că este și cel mai inteligent film Marvel de la Winter Soldier încoace. Dialogul este fantastic, iar dintre personaje, replicile lui Erik Killmonger ies în evidență. Ultima sa replică este de altfel una extraordinară, care rămâne întipărită în mintea spectatorului și rezonează perfect cu tonul general al personajului său.
Și dacă tot am început să vorbesc despre Killmonger, trebuie să spun că mi se pare unul din cei mai buni antagoniști pe care Marvel i-a pus pe marele ecran până acum. Erik este personajul negativ ale cărui motivații și dorințe le înțelegi, și asta te face să te atașezi de el. Lucrurile pe care și le dorește sunt firești, iar povestea lui este inteligent țesută, însă felul în care acționează este unul greșit. Michael B. Jordan, aflat la a treia colaborare cu Ryan Coogler, reușește încă o dată să strălucească în filmul acestuia. Erik Killmonger este personajul meu favorit din Black Panther, iar interpretarea lui Jordan este foarte bună, reușind să dea viață unui antagonist uman, care face ceea ce face cu un motiv bine conturat, și oferă o perspectivă nouă, dovedind că nici măcar regii nu sunt infailibili. Marvel a înțeles în sfârșit că cei mai buni răufăcători sunt cei care comit fapte oribile pentru motive admirabile.
La polul opus lui Killmonger, îl avem pe T’Challa, Pantera Neagră, noul rege al Wakandei și protector al poporului acestei țări. T’Challa este întruchiparea binelui, personajul pozitiv admirabil, care își dorește să mulțumească pe toată lumea și să pășească pe urmele tatălui său, însă realizează că acest lucru va fi imposibil. Chadwick Boseman oferă o interpretare foarte bună, însă are mai mult rolul de a pune în lumină celelalte personaje, pentru că acestea strălucesc prin interacțiunile pe care le au cu el. Suntem familiari deja cu personajul lui din Civil War, așa că Ryan Coogler îl folosește pe T’Challa într-un mod extrem de inteligent, conturând celelalte personaje cu ajutorul său.
Mă refer aici în mod special la Shuri (Letitia Wright) și Okoye (Danai Gurira). Prima este sora lui T’Challa, personajul responsabil cu momentele amuzante și un ajutor de excepție pentru fratele său. Pe actrița care interpretează rolul lui Okoye o cunoaștem din serialul The Walking Dead, acolo unde personajul său, Michonne, și-a pierdut orice urmă de interes și strălucire (ca de altfel întreg serialul). Aici însă Coogler știe să îi ofere un rol care să o scoată în evidență. Okoye este un personaj puternic, generalul luptătoarelor Dora Milaje, care este loial datoriei sale de a proteja Wakanda, și ar face orice pentru asta. Conflictul ei interior este subliniat excelent de Coogler într-una dintre scenele din cel de-al doilea act al filmului, când ea trebuie să aleagă între datoria ei de protectoare a Wakandei și dorința sa de a-și ajuta prietenii.
Revin puțin la Shuri, pentru că mi se pare că am spus prea puțin pentru cât de bună este interpretarea Letitiei Wright în acest film. Aproape tot umorul filmului vine din partea ei, lucru deloc ușor, ținând cont că este vorba de un film Marvel. Cu toate acestea, Shuri reușește să livreze câteva replici excelente, care stârnesc râsul audienței cu ușurință. Personajul ei este un geniu de numai 16 ani, care duce în spate întreaga dezvoltare tehnologică a Wakandei, este responsabilă pentru costumul Panterei Negre și gadgeturile folosite de acesta și, dacă dăm crezare cuvintelor producătorului filmului, Nate Moore, ”este mai deșteaptă decât Tony Stark”. Wright reușește să ofere toate aceste impresii spectatorului, fiind personajul de care te atașezi cel mai rapid și care rezonează cel mai bine cu fanii mai tineri ai Marvel.
În alte roluri îi avem Lupita Nyong’o (12 Years a Slave), Daniel Kaluuya (Get Out) și binecunoscutul Forest Whitaker. Avem și fețe mai familiare, precum Martin Freeman și Andy Serkis, care își reiau rolurile din Civil War (Everett Ross, respectiv Ulysses Klaue), reușind din nou interpretări excelente. Winston Duke (Person of Interest) este și el în acest film, într-un rol foarte bun al unuia dintre conducătorii triburilor din Wakanda. Distribuția este una de cinci stele, iar acest lucru se simte în fiecare replică, în fiecare interpretare, în fiecare cadru din Black Panther.
Efectele vizuale sunt bune spre foarte bune, ca în orice film din MCU. Cu toate acestea, sunt câteva momente în care green screen-ul este observabil, însă acestea nu strică experiența filmului. Un lucru iritant îl reprezintă însă faptul că formatul peliculei se schimbă de câteva ori, deoarece Coogler a filmat unele scene special pentru IMAX. Astfel, schimbarea de format este destul de evidentă și de deranjantă, în opinia mea.
Sunt și câteva minusuri în începutul filmului. Primele replici ale lui T’Challa par puțin cheesy, iar umorul său nu este cel mai strălucit la început. De asemenea, ultima confruntare dintre el și Killmonger îți lasă un gust amar, pentru că nu se ridică la nivelul celei pe care cei doi o au cu puțin timp înainte. De asemenea, există multe elemente previzibile, în special în finalul peliculei.
Afrofuturismul este cuvântul care domină această ecranizare. Black Panther este mai mult decât un alt film din universul Marvel. Este un punct de referință în cinematografia și cultura unei rase, o peliculă care îmbină extrem de multe elemente de tradiție africană pentru a da naștere Wakandei. Sunt atât de multe referințe aici la evenimente, personaje și locații importante în cultura persoanelor de culoare, de la numele personajului, Black Panther, care este același cu al grupării revoluționare din anii ’60, până la una din locațiile din film, Oakland – locul de naștere al acestei grupări. Wakanda este adusă la viață de Coogler și este o locație fascinantă. Diferitele ritualuri din film, îmbrăcămintea, dialogurile – totul contribuie la o atmosferă extraordinară, transpusă pe marele ecran.
Ultimele cuvinte din această cronică le dedic coloanei sonore. Este compusă de Kendrick Lamar, iar Coogler folosește extrem de bine muzica, în special în scenele de luptă.
Următorul pas din MCU va fi făcut în mai, cu Infinity War – filmul care are potențialul de a deveni unul din cele mai importante ale istoriei cinematografiei.
Surse foto: denofgeek, indiewire.
