By
Posted on
Text: Aurora Grigore, București, 12 septembrie 2021
Frunzele se-mbrățișează, vântul le mână-mpreună
Se iubesc chiar de nu vor, prin apropierea mușchilor verzi și galbeni
Păsările-s martore la episodul de amor
Raze din cer se năpustesc asupra lor
Și noi doi, la început de toamnă
Ne reîntâlnim, crengile ni le îndoim
Într-un tot, într-un unic simbol ce seamănă frunzelor
Respirăm ca vântul, adormim ca pruncul
Și mă-ntreb amețitor, dup-atâta dor
Pasiunea, oare ce-i, în ochii mei sau ochii tăi,
O întreagă toamnă sau un vis sub creangă?
Foto coperta: AICI
