Dumitru D. Prunariu s-a născut pe 27 septembrie 1952, în orașul Brașov. Tatăl său era inginer, iar mama lucra ca învățătoare la o școală generală.
De mic copil, a avut o mare pasiune pentru zbor. În cadrul cercului de aeromodelism de la Casa Pionierilor din Brașov, construia modele de planoare și avioane. Visul lui a fost să devină constructor de aparate de zbor. La 17 ani, a fost premiat la Concursul de Creații tehnice ”Minitehnicus”, cu această ocazie obținând carnetul de membru Minitehnicus nr. 103, numărul 103 care va avea o altă valoare mai târziu.
A absolvit în anul 1976, Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității Politehnica din București, cu specializarea inginerie aeronautică.
După ce a devenit inginer, a început să lucreze la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Brașov.
A satisfăcut stagiul militar obligatoriu de 6 luni și, acolo, comandantul unității de aviație avea să-i schimbe viața prin oportunitatea pe care i-a oferit-o. România participa la un program cosmic și era nevoie de candidați cosmonauți. Prunariu s-a oferit voluntar și prin rezultatele foarte bune obținute a ajuns să fie numit prim-candidat pentru a efectua un zbor cosmic. După 3 ani complet de pregătire a fost ales să reprezinte România în Cosmos.
”Pentru mine, scopul întregii pregătiri l-a construit zborul cosmic, așa cum era și normal. În toată perioada de pregătire nu m-am gândit niciodată ce va urma după aceea”, afirmă Dumitru Prunariu.
Pe 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmat în mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zborului spațial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov, comandant de echipaj.
Echipajul de rezervă a fost format din cosmonautul român Dumitru Dediu și cosmonautul sovietic Iuri Romanensko.
Pe 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 s-a cuplat cu succes de complexul orbital Saliut-6- Soiuz T-4, aceasta fiind deja în misiune de aproximativ 2 luni și unde se aflau deja cosmonauții sovietici Vladimir Kovaliononk și Victor Savinîh. Primul care a trecut prin deschizătura trapelor celor două obiecte cosmice a fost Prunariu.
Aceștia au petrecut șapte zile pe stația orbitală, lucrând la 22 de experimente științifice. Au încercat să lărgească spectrul cunoștințelor în domenii precum: astrofizica, fizică nucleară, tehnologie cosmică, biologie, biomedicină și medicină aeronautică.
Experimentele au avut drept scop obținerea de informații deosebit de prețioase. Rezultatele obținute au fost publicate în reviste de specialitate și utilizate pentru pregătirea zborurilor care au urmat.
În acest timp, complexul spațial a înconjurat Pământul de 125 de ori, cu o viteză de 28,000km/h, însumând un timp total de 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde.
Echipajul de la bord trecea de la zi la noapte și invers, de 16 ori în 24 de ore. Tot de atâtea ori în exteriorul aparatelor cosmice se produceau variații de temperatură de aproape 300 de grade Celsius.
”Pe la ora 19:30-20:00 treceam zilnic pe deasupra României. De acolo, de sus, România se vedea de mărimea unei pâini rumene de casă.”
Pe 22 mai 1981, ora 16:58 (ora României) programul s-a încheiat și s-a revenit din spațiul cosmic. Modul de coborâre a navei spațiale a aterizat în condiții aproape normale pe pământ. Aterizarea a fost una cu peripeții. Parașuta s-a deschis cu 4 secunde mai târziu decât era prevăzut, acest lucru a dat emoții mari tuturor.
La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fost cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii.
Pentru succesul pe care l-au dobândit, Prunariu și Popov au fost decorați cu cele mai înalte ordine ale României și URSS.
Sursă informații: Internet