Pentru Dimitrie Bolintineanu data nașterii exactă nu este perfect cunoscută. Unele surse susțin că nașterea ar fi avut loc în anul 1819, alte surse în 1825. A fost fiul lui Ienache Cosmand, care era un mic proprietar, arendaș, subprefect și al Anei Bolintineanu, amândoi veniți din Balcani.
În anul 1829, se stabilește în București și urmează cursurile școlii Colțea. În 1831, micuțul Dimitrie rămâne orfan de ambii părinți și ajunge în grija unor rude mai înstărite.
La vârsta de aproximativ 20 ani, pleacă la Paris, cu o bursă de studii, unde audiază prelegerile ținute de Jules Michelet, Edgar Quinet, Adam Mickiewicz la College de France.
Anul 1842 este pentru Bolintineanu, anul în care debutează ca poet cu ”O fată tânără pe patul morții” în revista Curierul de ambele sexe, coordonată de Ion Heliade Rădulescu.
Primul volum de versuri îl publică în anul 1847, ”Colecție din poesiile domnului D.Bolintineanu”, iar în 1855 în România Literară a lui Alecsandri apare romanul ”Manoil”, primul roman național, sub îngrijirea lui G. Sion și cu prefața lui Radu Ionescu, volumul ”Poesii vechi și nouă”, structurat pe mai multe cicluri: ”Elegii”, ”Balade”, ”Florile Bosforului”, ”Cântece”, ”Poeme”.
Pe parcursul anilor scrie diverse legende istorice, unele preluate de la cronicari, altele imaginate, jurnale de călătorie, fabule, satire, dramaturgie, etc.
În 1848, sprijină mișcarea pașoptistă, conduce publicația ”Poporul suveran” unde face propagandă revoluționară.
După înfrângerea revoluției, va fi silit să plece în exil. Fuge în Transilvania, merge apoi la Constantinopol și ajunge într-un final în Paris unde își continuă studiile.
Face diverse călătorii în Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, Bulgaria, Turcia, pe care le descrie în publicațiile sale.
Revine în țară în 1859, pentru a participa la viața politică. În 1863, este numit ministrul Cultelor și al Instrucțiunii publice, în guvernul condus de Mihail Kogălniceanu. Demisionează în 19 iulie 1864 și este numit de Alexandru Ioan Cuza, membru al Consiliului de Stat.
1866 este anul în care Bolintineanu iese din politică, iar în anul 1871 se îmbolnăvește grav, ajungând să trăiască din mila prietenilor.
Pensia pe care o primea intra în buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuză să-i acorde ajutor. În aprilie este organizată, din inițiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. La 28 aprilie are loc un spectacol la Teatrul Național din București, în beneficiul fostului membru al Comisiei teatrale. La 25 iunie, un grup de deputați propune Camerei votarea unei recompense naționale ”pentru bunul nostru poet Dimitrie Bolintineanu, carele se află lipsit de existența de toate zilele”. Trimisă spre studiu la secțiuni, propunerea a rămas îngropată în dosare. Poetul este internat la Spitalul Pantelimon. În condica de înregistrare a bolnavilor a fost notat: ”Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fără haine”.
În martie 1872, are loc tragerea loteriei inițiate în 1871 de George Sion. Cărțile lui Bolintineanu au fost câștigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii – de C. Negri, iar celelalte mobile – de către Catinca Balș. Alecsandri și Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor să rămână în continuare ale lui Dimitrie Bolintineanu.
Publică până la sfârșitul vieții peste 50 de volume de poezii, proză, etc, dar moare în mizerie, răpus de boală.
În dimineața zilei de 20 august, acesta încetează din viață, în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale.
sursă foto : Internet
Surse informații: Internet
