Nasul celui mai bun prieten al omului este cu siguranţă extrem de interesant prin particularitățile cu care este înzestrat. Pe lângă numeroasele calităţi extrasenzoriale, simțul olfactiv este considerat vital pentru câine.
În rândurile care urmează vă prezentăm cinci lucruri uimitoare despre rolul pe care îl are nasul în viaţa celui mai îndrăgit patruped domesticit de om.
- Câinii îşi pot da seama nu doar de câţi oameni au atins o floare, ci şi când au făcut acest lucru, ei măsurând timpul trecut, în funcţie de intensitatea mirosului impregnat în urma atingerii petalelor. Mirosul câinilor este de aproximativ 4400 de ori mai puternic decât al omului “vinovaţi” fiind cei peste 220 de milioane de receptori olfactivi.
- Nasul unui câine poate detecta mirosurile emanate de corpul tău, indiferent cât de curat ai fi şi oricâte săpunuri, deodorante sau parfumuri ai folosi. Mai mult decât atât, câinii au capacitatea de a detecta cu ajutorul simțului olfactiv boli grave precum cancerul, încă din stadiu incipient. Se pare că acesta şi-a păstrat această calitate de la strămoşul lup, care atunci când merge la vânătoare miroase urmele de urină lăsate de vânat. Lupul urmăreşte doar animalul pe care îl simte bolnav, recepţionând aceste informaţii din urină.
- Studiile au demonstrat că este foarte probabil ca patrupedele sa miroasă teama, anxietatea şi chiar tristeţea. Hormonul adrenalină este insesizabil pentru nasul nostru, dar se pare că patrupedele îl pot detecta cu ajutorul mirosului.
- Obiceiul câinilor de a mirosi alte patrupede în zona posterioară se pare că are o justificare întemeiată. În acest mod, există şanse mari ca ei să afle tot istoricul altor câini cu care se întâlnesc. Ei pot să obţină diverse informţii în ceea ce priveste un alt câine, inclusiv dacă este mascul sau femelă, ce a mancat,pe unde a umblat, ce a atins, daca este pregatit sau nu pentru împerechere, dacă a născut recent sau dacă au avut o sarcină falsă sau în ce dispoziţie se află. Multe din aceste caracteristici le pot detecta şi la oameni, în acest caz nefiind însă necesar să adulmece zona posterioară.
- Un câine poate să adulmece şi să respire în acelaşi timp. Fiecare acţiune are un scop diferit, primul pentru a mirosi, al doilea pentru a avea aer. Atunci când patrupedul este supraîncalzit şi gâfâie puternic, simţul mirosului i se reduce cu aproximativ 40%. Acest fapt se datorează intenției de a folosi un debit de aer mai mare necesar procesului de răcorire.
