Portul și meșteșugul românesc sunt, pe atât de complexe, pe cât sunt de frumoase. În secolul vitezei, când totul se mișcă repede și majoritatea uităm de unde am plecat, încă mai găsim oamenii iubitori, calzi, sinceri și îndrăgostiți de țara lor.
Hyperflash vă aduce în atenție un interviu cu Radu Crăciunescu, un om a cărui inteligență o depășește pe a multora, un om bun ca pâinea caldă. Dacă v-am stârnit interesul vă invit să citiți în continuare.
ÎNCEPUTUL -Pasiunea pentru portul și meșteșugul românesc
Hyperflash.ro: De unde pasiunea pentru meșteșugul românesc?
Radu Crăciunescu: Mereu mi-au plăcut obiectele care transmit o poveste, ce simți când faci ceva cu mâna ta e sfânt, e în tine sentimentul ăsta de iubire pentru meșteșug.
Când eram copil mergeam cu vacile pe luncă, iar băieții mai mari ne arătau tot ce învățaseră și ei la rândul lor de la alții. Ei m-au învățat să fac fluiere din bucățele de salcă (salcie), să cioplesc o bâtă, să împletesc cu papură, asta se întâmpla pe la vârsta de cinci, șase ani. Tot atunci, am început să citesc, plecam cu vacile la pășunat și îmi luam mereu o carte la mine. Citeam tot felul de povești, meșteșugeam cu cei mari tot felul de obiecte.
H: Dragostea pentru portul popular a venit în același timp cu cea pentru meșteșug sau, cumva s-au îmbinat?
R.C: Mereu mi-au plăcut femeile în port popular, au avut mereu ceva special. Eu, la un moment dat n-am mai simțit multă vreme dragostea asta pentru portul popular. Dar, de când m-am reapucat de meșteșuguri, am început să realizez că portul popular face parte dintr-un întreg. Totul se îmbină în portul popular, tradițiile, meșteșugul fac un tot complet și complex.
H: Cum v-a revenit dragostea pentru portul popular?
R.C: Acum mai bine de zece ani, am mers la primul meu târg de meșteri populari aici, în Târgu Jiu. Atunci nu aveam pe mine decât o vestă tradițională oltenească, atât. Era o vestă tradițională purtată cu pulover obișnuit alb cu negru și blugi. Atunci am realizat că în mulțimea de meșteri populari, numai doi sau trei erau îmbrăcați complet în haine tradiționale. Cel care mi-a atras atenția atunci era nea Sandu Ilinca din Vâlcea, arăta cu un dac, avea opinci în picioare, chimir, era impecabil!
Am simțit în momentul acela că și eu trebuie să fiu la fel, să am un costum complet, un port tradițional de țăran strajnic român. De atunci am început să caut piese vestimentare cu povesti, iar în momentul de față am patru costume complete.
Cea mai veche piesă de costum tradițional
H: Câți ani are cea mai veche piesă de costum tradițional?
R.C: Am două cămeșe vechi, o cămașă de mire cusută cu trandafiri cu mâneci largi, cum se purta pe vremuri, și un cămeșoi cu poale de peste 100 de ani de la străbunul meu. Uneori îmi pare rău să le port de teamă să nu le stric. Nici nu le pot spăla așa, oricum. Le spăl numai cu săpun de casă făcut de mine, așa cum făceau și străbunii noștri, numai la mână foarte ușor, nu le storc și le agăț pe sârmă să se usuce singure la soare. Nu le bag la mașina de spălat, ferită Sfântu, că mi se rupe sufletul de ele. Uite o să ți le și arăt, sunt nemaipomenite! Crede-mă, când mă îmbrac cu ele îmi dau o senzație de nu o pot descrie. Crește inima de român în mine!
Principii și literatură
H: Mai sunt românii patrioți?
R.C: Mulți spun că sunt, eu când îi aud mă apucă jena. Ești patriot când pui steagul României în fața casei. De 15 ani la mine stă drapelul pe casă. Se decoloreză, îl schimb și îl pun la loc, nu doar o zi pe an. La mine drapelul nu se ține doar de 1 decembrie, ci în fiecare zi și noapte din an! Asta înseamnă patriotism, din punctul meu de vedere. Patriotismul înseamnă să-l citești pe Eminescu sau Caragiale.
H: Știu că sunteti pasionat și de literatură, câte cărți ați citit până acum?
R.C: Nu mai știu exact numarul, dar din ce am eu în bibliotecă cred că numai un sfert am citit, undeva la peste 2500 de cărți să tot fie. Ce am eu în bibliotecă nu poți să citești într-o viață. Aici sunt cărți adunate de bunicul, de tata și de mine. E imposibil să citești într-o viață de om ce e acolo. Sunt cărți de 50 de pagini, dar și de 850 de pagini. SHANTARAM de exemplu, în două volume
H: Ce părere aveti despre societatea din prezent?
R.C: Sunt multe lucruri care s-au uitat. E bună civilizația, dar…..și duce la pierderea multor lucruri bune. Sunt de părere că civilizația dusă la extrem, omoară tradiția.
