Adrian Cristea, sau Bursucul, cum îl știm unii dintre noi, vedeta KanalD România, a paticipat marți, 18 octombrie, la o întâlnire cu studenții Facultății de Jurnalism a Universității Hyperion.
“Nu există model. Tu trebuie să fii propriul model, nu altcineva. Atunci când încerci să fii ca altcineva, nu mai eşti tu, nu ai propria identitate şi la un moment dat orice balon se sparge”, a fost unul dintre sfaturile pe care Adrian Cristea le-a dat viitorilor jurnaliști.
Adrian Cristea este omul care îți devine prieten chiar din momentul în care intră pe uşă, este un om fericit, mulţumit cu ceea ce viaţa i-a oferit, dar pregătit pentru şi mai multe provocări.
H: Ce visai să fii când erai mic?
A.C: (râde) Am fost şi mic.. Sincer, fotbalist. Asta am vrut să fiu, noroc că nu mi-a ieşit.
H: Ai avut o copilărie fericită? Ai fost un copil alintat?
A.C: Da. Singur la părinţi, îţi dai seama.
H: Care a fost perioada cea mai dificilă din viaţa ta?
A.C: Am avut un accident foarte grav când cineva mi-a căzut în cap la propriu şi am stat imoblizat la pat o lună şi jumătate. Medicii îmi spuneau că există posibilitatea de a rămane paralizat de la gât în jos.
H: Care au fost momentele din viaţa ta în care nu ai zâmbit şi nu ai pozat în persoana care eşti acum?
A.C: Nu pozez de obicei. Dacă sunt fericit, sunt fericit. Când am stat imobilizat la pat şi mi s-a spus că s-ar putea să nu mă mai ridic, nu am fost fericit. Când îmi vine să plâng, plâng. Când sunt obosit, sunt obosit. Când am chef să râd, râd.
H: Te consideri un om fericit?
A.C: Sunt un om fericit cu ceea ce am în viața mea în momentul ăsta. Au fost momente când trăiam cu 2 lei la propriu. Sunt perioade şi perioade, cu toţii trecem prin asta.
H: Se spune că fiecare persoană are anumite frici. De ce îţi este ţie cel mai teamă?
A.C: De înălţime.
H: Care este motto-ul tău?
A.C: Fă lucrurile cum trebuie, indiferent ce faci. Chiar dacă eşti zugrav, fă-ţi treaba. Dacă toată lumea şi-ar face treaba, am fi departe.
H: Fără de ce nu ai putea trăi?
A.C: Fără prieteni.
H: Care a fost persoana care te-a sprijinit cel mai mult în viaţă?
A.C: Din punct de vedere al familiei au fost părinţii, din punct de vedere al carierei a fost Teo Trandafir.
H: Care a fost cea mai mare minciună pe care ai spus-o în direct?
A.C: Mint în fiecare zi (râde). Cred că cea mai mare minciună e în momentul în care nu te simţi bine şi intri în direct spunând că te simţi bine. E prima minciună peste care trebuie să treci tu în primul rând. Când mi-a murit bunica pe care am iubit-o cel mai mult, acum 7 luni, am fost şi am înmormântat-o şi apoi am mers la emisiune. A trebuit să îmi şterg lacrimile, să îmi dau cămaşa neagră jos, să mă îmbrac într-o culoare deschisă şi să intru în emisiune ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost poate cea mai mare minciună pentru mine.
H: În ce măsura ar trebui ca noi tinerii să ne dezvoltăm propriul model şi în ce măsură ar trebui poate să copiem sau să luăm drept modele alte persoane?
A.C: Niciodată nu trebuie să iei model pe nimeni. Trebuie să fii tu, cu ce ştii tu, cu bagajul de informaţii pe care îl ai, şi doar asa poţi câstiga. În momentul în care o să încerci să imiţi pe cineva, cu siguranță o să eşuezi. Nu există model. Tu trebuie să fii propriul model, nu altcineva. Atunci când încerci să fii ca altcineva, nu mai eşti tu, nu ai propria identitate şi la un moment dat orice balon se sparge.
