,,Este o carte așa cum nu se scrie de obicei.”
Vineri seara, la Seneca Anticafe, jurnalista Sanda Nicola, a lansat prima sa carte, în care dezvăluie, prin îmbinarea cu măiestrie a cuvintelor, întâmplări atât din viața personală, cât și din viața profesională.
Carte de identitate este o mărturie curajoasă și necesară, în care Sanda se lasă descoperită expunându-și cele mai mari frici, cele mai ascunse trăiri, dar și cele mai grele momente pe care a trebuit să învețe să le depășească într-un fel sau altul. O carte în care ea a ales să fie sinceră față de public, dar mai ales față de sine, învățând astfel să se cunoască și să se accepte.
La evenimentul de lansare au luat parte scriitorul Radu Paraschivescu, numeroși colegi și foști colegi, dar și oameni care apar în carte și care au jucat un rol esențial în parcursul Sandei de la început până acum.
Radu Paraschivescu, scriitor: ,,Carte de identitate este o carte care apasă pe mintea și pe sufletul celui care o citește. De ce apasă? Din mai multe motive. Unul dintre motive este pariul francheței, care este greu de obținut. Aparent, este ușor să fii sincer, în realitate este imposibil să fii sincer până la capăt. Dacă fiecare dintre noi ar fi sincer până la capăt, lumea ar dispărea în două minute. Dar una este sinceritatea de uz funcțional și alta este sinceritatea absolută. În materie de sinceritatea față de public, Sanda Nicola face ceea ce muți nu vor să facă sau nu pot să facă. Există oameni care fie că scriu autoscopic, fie că scriu diaristic, au grijă să își confecționeze un portret bun, un profil de model prerafaelit, cu proporții perfecte. Sanda Nicola nu face asta. Ea este sinceră și cartea asta de identitate, pentru că aici cuvântul cheie este identitate este un exercițiu de demachere publică, de defardare. Este omul așa cum e el, nu este omul pe care îl vedem la televizor. Omul pe care îl vedem la televizor este de multe ori (nu întotdeauna, dar de multe ori) o glumă. Și aici Sanda dă, după părerea mea, marea probă-anume scrie ce a fost, cum a fost.
Este o carte așa cum nu se scrie de obicei.
De obicei, oamenii sunt concesivi față de propriul lor trecut,față de propria lor imagine, sunt grijulii cu aceasta și au ceea ce se cheamă exercițiul amnezic de conjunctură, adică ce nu ne place băgăm sub preș, ce ni se pare că ne degradează sau ne modifică un pic profilul punem după ușă, aruncăm în beznă undeva și pretindem că nu s-a întâmplat. Sanda nu face asta, ea povestește tot ce se poate povesti, inclusiv lucruri promiscue, inclusiv lucruri neplăcute. De aceea spun că este o carte pe care merită să o citiți, pentru că este o carte care se ține ca ritm. Aceasta este una dintre însușiri.
O altă însușire este acuitatea privirii. Ceea ce din partea unui om de televiziune nu este de mirare. Sanda este un om cu analizatorii foarte bine deschiși spre lume, fiind o vietate de platou în bună măsură, care trebuie să cupleze la toți stimulii din jur, este firesc să aibă un spirit de observație și un simț al analizei foarte dezvoltat. Și este un om fără surdină. Este foarte bine să fii un om fără surdină când scrii autoscopic, este foarte bine să nu pui frunze pe statui. Este foarte ușor să credem că personajele acelea sunt plauzibile pentru că vorbesc în carte așa cum vorbesc în realitate. Și Sanda nu se sfiește să scrie cuvinte cu P. Aceasta este viața. Și viața are multe lucruri urâte… Nu trebuie să credem că lucrurile sunt toate splendide sau toate mizerabile. Tonurile de gri din cartea aceasta, tonuri asumate și voluntare – sunt tonurile care fac agenda de fapt.
Aceasta este cartea. Este o carte (ca să parafrazez un serial) ,,cu lumini și umbre” întâmplătoare, neregizate. Deci Sanda nu pune lumini și nici umbre, pur și simplu aceasta este viața.
Cartea aceasta este într-adevăr o carte despre identitate, pentru că noi, cei care nu suntem în televiziuni, tindem să judecăm ceea ce vedem pe ecran…și percepția noastră este o percepție asupra omului public. Este o percepție incompletă și virusată de prejudecăți, de influențe de tot felul. Sanda face pasul dincolo de ramă, dincolo de ecran și ne arată omul așa cum a fost el și așa cum este.
Și este un om cu candori și cu stupori, este un om cu bucurii și tristeți, cu împliniri la ora aceasta din multe puncte de vedere, dar un om care a suferit. Și toate lucrurile acestea se găsesc împletite în ceva care curge foarte bine, în ceva care curge sănătos, deși nu toate lucrurile de acolo sunt sănătoase, paradoxal, cartea are cum spuneam ritm, are respirație, are cadență și are cam toate lucrurile care dau măsura unui prozator talentat.”
Vizibil emoționată, Sanda a vorbit despre cum a luat naștere această cartea, despre momentele critice în care a fost gata să renunțe la tot, dar și despre oamenii care au ajutat-o și au încurajat-o să depășească fiecare etapa.
,, Când m-am apucat să scriu cartea aceasta nu aveam de gând să merg până în cele mai întunecate locuri din mintea și din sufletul meu. Știam că nu o să evit problemele care țin de atacurile de panică, acesta era un subiect despre care atât de mult îmi doream să vorbesc pentru că știam prin ce trecusem, știam cât de aproape am fost să renunț la tot, la toată viața pe care mi-am construit-o pentru că nu mai eram în stare să îmi gestionez emoțiile și văzând că poți să trăiești cu această tulburare emoțională și că poți să o stăpânești și să mergi mai departe, chiar îmi doream să bat toba și să le spun vestea…Dar în nici un caz nu mi-am propus să vorbesc despre mama mea, despre faptul că nu îmi cunosc tatăl biologic, în nici un caz nu aveam de gând să vorbesc despre faptul că făcusem un avort. Lucrurile acestea au venit peste mine, iar eu am simțit că nu pot să merg mai departe așa cum plănuisem, așa că am zis că ori scriu lucrurile acestea, ori nu scriu nimic. ”
Spre sfârșitul întâlnirii participanții au avut ocazia să primească autografe și să facă poze cu jurnalista Sanda Nicola, dar și să îi dezvăluie care au fost impresiile legate de această carte.
