„Vestul singuratic e unul dintre marile texte ale dramaturgiei contemporane”, este părerea generală comasată în spusele regizorului Cristi Juncu vizavi de această reprezentaţie superbă, sublim construită scenic de cinci mari actori ai dramaturgiei româneşti: Ioana Calotă/Corina Dragomir, Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu şi Florin Piersic Jr.
Vestul singuratic, text scris în 1997 (şi nominalizat, doi ani mai târziu la Premiul Tony pentru cea mai bună piesă), face parte din Trilogia Leenane a lui McDonagh, alături de mult apreciata Regina frumuseṭii din Leenane şi de Craniul din Connemara(cu care a fost nominalizat, tot în 1997, la Premiul Laurence Olivier pentru Cea mai bună comedie).
Spectacolul aduce la lumină situaţia omului aflat în mizerie. O murdărie care trece peste impresia vizuală şi ajunge până în cele mai profunde locuri ale conştiinţei omeneşti. O relaţie intrafamilială care scoate în evidenţă un dialog lacunar între doi fraţi, o situaţie conflictuală extrem de delicată care orbitează permanent în jurul unui butoi cu pulbere extrem de inflamabil.
Conflictul se consumă într-un cadru supus perioadei contemporane, un mediu mizer care anunţă trăirile interioare ale celor doi fraţi, Coleman ( Florin Piersic Jr.) şi Valene ( Vlad Zamfirescu).
Încadrarea reprezentaţiei în sfera comediei este asigurată sublim de abundenţa comicurilor de situaţie şi comicurilor de limbaj-justificate de greşelile de vocabular şi prezenţa jargonului. Unul din cele mai reprezentative comicuri este cel de caracter, relevant în construcţia personajului Valene. Acesta este caracterizat ca fiind arhetipul avarului, o condiţie care însă este justificată just în final, spre stupoarea audienţei.
În multitudinea situaţiilor conflictuale construite de cei doi protagonişti îşi fac simţite prezenţa motivele religioase, rolul acestora fiind la început unul timid, pentru ca până în final acestea să fie “vinovate” de soluţionarea conflictelor. Liantul dintre abstractul motivelor religioase şi concretul aplicabilităţii acestora din situaţia relevată în reprezentaţie îl constituie preotul Welsh ( Andi Vasluianu).
Dialogurile dintre cele trei personaje sunt savuroase, acompaniate de mult whiskey şi mâhnire din partea părintelui Welsh, o stare de profundă tristeţe pricinuită de un mediu precar din punct de vedere religios. Preotul Welsh încearcă să repare relaţia disfuncţională a fraţilor Connor, dar sfaturile lui par să rămână neauzite pentru Coleman şi Valene, ca şi pentru restul satului în care îşi are parohia.
Într-o răsturnare aproape mistică a rolurilor, se dovedeşte că tocmai Welsh, cel care trebuia să fie salvatorul, îşi aşteaptă salvarea de la cei rătăciţi. Astfel, singura şansă pentru ca preotul să-şi salveze sufletul din purgatoriu depinde de soluţionarea situaţiilor dintre cei doi fraţi.
Sentimentul erotic este şi el prezent pe parcursul reprezentaţiei, o trăire unidirecţională, înfiripată în sufletul mult prea tinerei Girleen (Ioana Calotă/Corina Dragomir). Aceasta trăieşte o dramatică poveste de iubire faţă de preotul Welsh, din partea căreia nu se bucură însă de feedback. Girleen vinde bautura părinţilor pentru a strânge banii necesari îndeplinirii unui plan tainic, dezvăluit la un moment dat. “Scopul scuză mijloacele” este premiza care lămureşte acest conflict.
Spectacolul relevă particularităţi comportamentale ale unor tipologii ce se vor uitate de societatea contemporană, modele care însă se supun sentimentelor erosului şi, deşi rudimentare într-o oarecare măsură în contextul acţiunii, acestea reuşesc să echilibreze balanţele relaţiilor dintre personaje.
Următoarea reprezentaţie va avea loc în data de 9 aprilie, la Teatrul Nottara, în sala George Constantin.
Hyperflash vă invită la spectacol, satisfacţia este garantată!
Intră mai jos pentru a vedea interviuri cu actorii:
